Oamenii de știință chinezi au descoperit grafen natural cu puține straturi în probe de sol lunar colectate de pe Lună. În regolitul extras de la o distanță de aproape 240.000 mile (384.400 km) distanță, cercetătorii au identificat fulgi mici încorporate din acest material extraordinar pe bază de carbon. Probele au fost returnate pe Pământ prin misiunea chineză Chang'e-5, care a aterizat pe Lună în 2020 și a adus înapoi aproximativ 3,8 livre (1,7 kg) de material lunar pentru studiu detaliat. Grafenul constă dintr-un singur strat atomic de atomi de carbon aranjați într-o rețea hexagonală în formă de fagure. Renumit ca un "material minune" sau "supermaterial" încă de la izolarea sa în 2004, acesta se mândrește cu proprietăți excepționale: este printre cele mai puternice substanțe cunoscute, depășește cuprul în conductivitatea electrică și excelează în transferul de căldură. Aceste trăsături îl fac foarte promițător pentru aplicații în electronică, stocare a energiei (precum bateriile avansate) și compozite de înaltă performanță. Imagistica și analiza de înaltă rezoluție au evidențiat fulgi de grafen compuși din 2 până la 7 straturi în interiorul probelor. Deși urme de carbon au apărut în probele timpurii ale misiunilor Apollo, aceasta marchează prima confirmare neechivocă a grafenului natural cu câteva straturi pe Lună, sugerând că ar putea fi mai frecvent în mediile lunare decât se credea anterior. Această descoperire ridică întrebări intrigante despre originile lunare. Ipoteza predominantă a impactului uriaș susține că Luna s-a format acum aproximativ 4,5 miliarde de ani din resturi, după ce o protoplanetă de dimensiunea lui Marte (Theia) a intrat în coliziune cu Pământul timpuriu — un cataclism așteptat să vaporizeze și să epuizeze elemente volatile precum carbonul. Prezența grafenului contestă acest lucru, sugerând fie chimie reziduală a carbonului indigen, fie livrarea și procesarea ulterioară prin impacturi de meteoriți, interacțiuni cu vântul solar sau alte mecanisme. Oamenii de știință propun că grafenul s-a format probabil prin procese naturale de înaltă temperatură și presiune pe Lună, cum ar fi activitatea vulcanică antică, bombardamentul cu micrometeoriți sau încălzirea indusă de impact — diferit de depunerea chimică controlată a vaporilor sau metodele mecanice de exfoliere folosite pentru a-l produce pe Pământ. Dincolo de rescrierea unor aspecte ale istoriei geologice lunare, descoperirea evidențiază modul în care condițiile extraterestre extreme pot genera spontan nanomateriale avansate. O substanță care rămâne dificilă și costisitoare de fabricat eficient aici, pe Pământ, s-ar putea forma natural pe suprafața lunară, oferind perspective potențiale pentru utilizarea viitoare a resurselor in-situ în explorarea spațiului și chiar tehnici noi de producție inspirate de procese cosmice.